Cetatea Valcău

Istoria cetăţii Valcău este una destul de veche, prima atestare documentară a acesteia datând din anul 1280.

Iniţial, cetatea Valcău a servit drept acoperamant regal. Cetatea Valcău a fost construită de monarhia maghiară pentru a preîntâmpina invaziile tătăreşti, dar şi pe cele otomane. În acest mod, monarhia maghiară şi-a dorit să construiască pe teritoriul ţării noastre pe care o domina un sistem amplu de fortificaţii în Transilvania care cuprindea şi partea judeţului Sălaj.

Scopul construcţiei cetăţii a fost unul de apărare, dorindu-se apărarea regiunii sud-vestice a Sălajului.

În secolul al XV-lea, cetatea Valcău predomina în regiunea comitatului Crasna, fiind cea mai importantă din această zonă strategică de apărare a ţării.

Potrivit cercetătorilor, cetatea Valcău a fost ridicată imediat după invazia tătărească din anul 1241. Iniţial, aceasta s-a dorit a fi una dintre cetăţile nobiliare, aflată pentru prima dată în stăpânirea lui Bekch, fiul legitim al lui Iacob Kopasz.

În anul 1665, Hamza Paşa ce stapânea cetatea Oradea trimite spre cetatea Valcău un număr impresionant de soldaţi – 500 – pentru a cuceri cetatea Valcău. În încercările sale, Hamza Paşa a reuşit să devasteze de mai multe ori cetatea, chiar în ciuda încercărilor monarhiei maghiare de a întări punctele strategice ale acesteia.